LABYRINTH - FIRST SMELL

Jennifer____ le parfum
Asculta mai multe audio Muzica »


Un simplu parfum are atatea semnificatii...si atatea efecte. De la un inocent ton de mosc se pot naste povesti incredibile de dragoste...o nota de cedru pe o batista alba poate sa insemne inceputul unei tragedii. Aroma de capsuni a buzelor celui drag, amestecul de tutun si apa de colonie, banalul miros de proaspat ascund milioane de secrete...tot ce putem face este sa le lasam sa vorbeasca...Hermes, e randul tau...

"Nu-i nimic, iubito! Stai linistita, ma descurc si singur...doar nu am murit pana sa te cunosc pe tine, nu? Ai grija de tatal tau, sper sa se insanatoseasca grabnic. Da, da, o sa mananc ceva si probabil ma uit la un film. Lasa ca am timp sa-mi sarbatoresc si alte zile de nastere...doar nu e ultima! Multumesc frumos de urari!Ne vedem saptamana viitoare...Bisous, ma chere!"
Hermes puse receptorul in furca si zambi."Soarta asta! Tine cu mine...acum pot merge la bal si fara sa o mint pe Amelie...". Frantuzoaica, ce ii tinea companie de peste doi ani, plecase de urgenta in Nice, la parintii ei. Tatal ei avea probleme de sanatate. Suferea deoarece isi lasase iubitul singur chiar in ziua in care el implinea douazeci de ani. Habar n-avea de planurile lui Hermes. Si cu atat mai putin de visele lui, in care vedea doar ochii scantaietori ai partenerei de dans de la bal.
Fericit, francezul blond se uita la ceas. 18:45... "Hai, la dus cu tine, baiete!". Apa calda curgea in voie pe suvitele aurii, pe mainile albe, pe muschii frumos sculptati...pielea i se destinse sub jetul calmant. Sampon, gel..asa, partea a doua...barbierit, after-shave...gata! Era ca nou. Sterse oglinda aburita si isi privi ochii. Mai albastri si mai adanci ca de obicei. "Deja 19:30?". Deschise usile dulapului cu atata forta ca aproape le smulse din balamale. Lua cravata si costumul si incepu sa se imbrace. Tinuta impecabila ii sublinia corpul. Sacoul negru si lucios ii statea perfect. Indrepta delicat o cuta a pantalonilor, apoi isi aranja cravata. Inca un strop de parfum..Se pieptana cu grija, asezandu-si fiecare fir blond la locul lui. "Bunica, mama, tata...sper ca ma vedeti si sunteti mandri de mine...va iubesc! Multumesc pentru ca ma protejati!Datorita voua am ajuns la varsta de douazeci de ani...si presimt ca asta va fi aniversarea cea mai frumoasa...". Isi puse la gat si medalionul de la bunica Sophie, ascunzandu-l sub camasa. Ii simtea aurul rece pe gat. Ursul care mirosea din trandafir...Trase o ultima privire in oglinda. Iesi apoi din apartament.
Pe drumul spre gradinile Tuileries, Hermes nu putu sa-si ia gandul de la dansul pe care il traise atat de intens, desi il visase cu ochii deschisi. Apele verzi ale fetei misterioase il atrageau ca intr-o capcana..."Ce ma distreaza modul asta de a tine secret locul unde este balul...sa ne intalnim in parc, mai ales pe a doua banca, neaparat!!!". Izbucni intr-un ras cristalin, care sparse linistea strazilor pariziene...era deja 19:50. Intra in parc, se aseza pe banca vopsita in rosu. Si incepu sa se joace nervos cu degetele. Descria cerculete in aer, apoi se prefacea ca sparge un balon de sapun. "Ciudat, in seara asta nu prea simt mirosul trandafirilor...de obicei e imbatator. Nici liliac, nici regina-noptii...ori am ramas fara simturi, ori au taiat florile!". Se ridica pentru a privi gradina in ansamblu. Dar era neobisnuit de intunecata, asa ca nu se puteau distinge nici macar cele mai apropiate flori. O senzatie de lesin il cuprinse pe Hermes. Inchise ochii. Atunci simti cel mai frumos parfum pe care si-l putuse imagina vreodata. Un amestec de arome, nuante, tonuri..de la trandafir, la liliac, bergamota sau mosc....iar in final, o feerie de lavanda si cedru. Atat de sofisticat si inexplicabil. Era parfum, dar mirosea a femeie. Brusc, o voce copilaroasa ii sopti in ureche, cu rasuflare calda, "nu mai fi trist..iti voi indulci zambetul pentru totdeauna". Se intoarse, gata sa ia in brate fiinta care ii vorbea. Dar in spatele lui statea o femeie carunta, cu ochi caprui stralucitori, care purta un sacou si o fusta, ambele albastre. La gat avea o esarfa din matase aurie. Fata ei era sobra, impenetrabila.
"Buna seara, domnul meu! Sunteti pregatit sa mergem la Bal?"...Hermes o privi incurcat. "Cred ca da..presupun ca dumneavostra sunteti de la Labyrinth...da, sa mergem!". "Atunci, urmati-ma!". Femeia se indrepta spre unul dintre teii plantati in spatele bancii. Hermes apuca doar sa deschida gura...Auzi cum calauza lui rosteste cuvintele "Vin cu mirosul!" in fata copacului. Intunericul il cuprinse apoi, ca intr-o vraja, iar pamantul ii disparu de sub talpi..

O aroma inseamna uneori moarte, alteori iubire..Din o mie de mirosuri nu poti face un parfum daca nu ai si ingredientul secret: pe El sau pe Ea. Inspiratia, nota finala. Cel sau cea pentru care parfumul devine viu. In mine respira deopotriva fum de tigara si parfum masculin...in voi? povestea se adanceste...

LABYRINTH - FIRST SOUND

Geri Haliwell - Calling
Asculta mai multe audio Muzica »

Un Do..ce poate face un singur Do pentru noi?Nimic...nu singur...dar cu inca un Do, poate si un Mi, un diez, un bemol, cateva tonuri, armonii, game...face totul!Muzica este drogul dulce zilnic, care iti umple fiecare coltisor cu un vis. Iar din clapele unui pian sau corzile unei viori izvoraste in orice moment viata. Nu avem nevoie nici de elixirul nemuririi, nici de apa vie...doar muzica si traim...liniste, acum...Ingria isi cere drepturile...

Timpul trecuse extraordinar de repede. De parca cineva furase zilele si le ascunsese pe fundul oceanului, printre corali. Cert era ca ziua de 24 februarie sosise. Ingria implinea 20 de ani. Pentru prima data in viata, se trezi imbratisata de razele soarelui. Lumina aurie o saruta pe obraz, o mangaie pe parul cret, ii atinse mainile delicate. Deschise ochii mari, negri ca noaptea. Si se uita pe fereastra, cu o expresie uimita. "Soare in Londra? Ce vis frumos...Pacat ca nu e adevarat..". Inchise ochii la loc, gata sa adoarma din nou. Dar usa scartai scurt, iar vocea matusii Alice sparse linistea matinala..." Ce face sarbatorita mea? La multi ani, scumpo! Sa fii sanatoasa si fericita si sa ai parte numai de bine..Inca dormi? Hai sus, e ziua ta..trebuie sa te pregatesti...Ai douazeci de ani!!!"...."Poftim? Azi e ziua mea....Doamne, cand au trecut saptamanile...e 24 februarie, nu-i asa?"..."Da, draga mea. Aniversarea ta...si balul acela la care ai zis ca nu poti lipsi...apropo de asta, esti sigura ca nu vrei sa-ti sarbatoresti ziua acasa...chiar vrei sa mergi la bal?"..."Da, matusa. Este singurul cadou pe care mi-l doresc...te rog, nu te supara ca te las singura...dar imi doresc enorm sa particip la acest eveniment."..."Ingria, nu m-am suparat nici macar un moment...este alegerea ta...de fapt, ar trebui sa stai mai mult printre tinerii de varsta ta...asa ca e foarte bine..abia astept sa te vad imbracata in rochia aia minunata.."..."Multumesc, matusica! Nu stiu ce m-as face fara tine!"..."Acum trezeste-te, imbraca-te si hai sa mananci...ti-am pregatit si desertul tau preferat, tiramisu cu fructe de padure...te astept in bucatarie!".."Bine, matusa, vin acum!"
Ingria ramase pironita pe pat, cu ochii spre peisajul de afara...totul era asa de cald, de viu...soarele dogorea pe un cer albastru, senin. O zi de nastere absolut minunata! Se privi apoi in oglinda. Avea nevoie de un dus, niste mancare si multa rabdare pentru a-si aranja parul ciufulit, pentru a se machia..."Of, macar de as avea parte de dansul pe care mi-l doresc...". Nu uitase imaginea baiatului care o purta in pasi de vals prin sala balului...chipul lui, cu ochii de ciocolata...
Orele trecura precum minutele. Era 19:30 si Ingria inca isi mai aranja o suvita rebela. Era minunata in rochia ei rosie lunga, cu spatele de marmura gol. Isi indreptase parul si il prinsese intr-un coc elegant, lasandu-si ceafa alba libera. Ochii negri erau frumos conturati cu negru, iar buzele se lasasera imbatate de rosu. Arata cel putin ca un inger, dar era un diavol ispititor. La gat ii atarna medalionul de la parintii ei, sarpele muscand din harpa. Aurul alb si rece stralucea in lumina camerei. Se uita pentru ultima data in oglinda, isi lua bolero-ul visiniu din dulap si iesi. Matusa Alice nu-si putu retine lacrimile de fericire. "Esti frumoasa, foarte frumoasa....semeni atat de mult cu mama ta...Ingria, ai grija de tine si distreaza-te...te iubesc, draga mea! La multi ani inca o data.."
"Am douazeci de ani...e incredibil cat de repede am crescut...ce sentiment de goliciune, de vid...lipsesc mama si tata, sa ma vada....of, macar stiu ca ma privesc de sus...va iubesc pe amandoi!"
Ingria se indrepta spre Hyde Park, cel mai apropiat de casa ei....instructiunile cel putin ciudate o mirasera la inceput...acum i se pareau intrigante, misterioase...chiar inedite. Intra in parc, pe o alee marginita de plante inalte si mladioase. Se aseza pe a doua banca si astepta. Statea in racoarea noptii, usor imbatata de parfumul trandafirilor. Inchise ochii si inspira profund. Luna rasarise deja, plina si rece. Lumina ei stralucea pe aleile intunecate. Ingria se uita la ceas...19:55...inca cinci minute....si deodata auzi ceva....un sunet, o melodie...erau corzile unei harpe, care cantau atat de frumos...muzica divina...se ridica de pe banca si privi spre centrul parcului...nu erau nici lumini, nu se auzeau voci...deci nu era vreun concert. Totusi, muzica aceea minunata continua...Dintr-o data, in loc de note de harpa, Ingria auzi o voce masculina, foarte melodioasa, spunand..."nu conteaza nimic, doar tu...te iubesc..". Tresari de parca i-ar fi amintit de cineva. O mana ii atinse umarul. Ingria se sperie si se intoarse..."Buna seara, am venit sa va conduc la bal...". Un barbat scund si batran, cu parul alb si imbracat intr-un costum albastru, cu cravata aurie zambea blajin. Avea ochii caprui-aurii, atat de stralucitori, incat parca reflectau lumina. Parea a fi un fel de valet. "Domnisoara, va simtiti bine? Mergem?"..Ingria era inca putin socata de ceea ce auzise...dar spuse un "Da" soptit si il urma pe batran. Acesta se indrepta spre un copac din capatul aleii. "Scuzati-ma, dar cum ajungem la bal?Iesirea din parc este pe partea cealalta..."..."Stati linistita, domnisoara. Stiu ce fac...". Ingria privi spre omuletul carunt, care se opri in fata copacului si rosti trei cuvinte.."Vin cu auzul!". Apoi se facu bezna, iar fata simti cum pamantul se cutremura...

Da, muzica e vie...mereu o poti intelege altfel...iar sunetele care o compun sunt ingeri, zburand spre zenit...prin minte curge raul de idei, prin suflet cel de melodie. Orice ar fi, muzica inalta, muzica te transporta in alte lumi...Ingria este inca pe drum...urmeaza insa destinatia si surprizele ei...

LABYRINTH - HAFGAN DECIDES

Terence Trent D'Arby & Des'ree - Delicate
Asculta mai multe audio Muzica »

Si ce daca ploua? In fiecare mic strop din apa cerului se afla o poveste. Ploaia iubeste pamantul. Ploaia vindeca ranile. Este rece si sincera, aduce cu sine un cantec melancolic. Ploaia ascunde raul, il mascheaza cu prospetime. Poate de aia sunt englezii asa de sinceri....Asa ca bucurati-va de ploaie. Eu alerg spre ea cu parul desfacut si inima deschisa...Atentie, Hafgan, pe care toate il adorati, revine..

Lumina abia patrundea in garajul casei lui Hafgan. Era frig, vantul zbura prin toate cotloanele, iar motocicleta ramasese adormita. La fel si stapanul ei. Brusc, o pala de vant aproape smulse usile din balamale. Hafgan deschise ochii. Privirea ii era impaienjenita de vise. Ochii sai ciocolatii inotau in lacrimi. Si totusi nu stia ce cauta cu capul pe ghidonul motocicletei. Ii era frig. Pielea de pe maini devenise aproape vanata. In inima simtea o gaura imensa, de parca cineva ii furase tone intregi de sentimente. Iar creierul ii era amortit si la fel de gol. Lipsea o parte din el.
Se ridica de pe motocicleta si incepu sa-si frece insistent bratele. Abia le mai putea misca, erau inghetate. Urca repede in casa, departe de vant. Lua un hanorac si il imbraca repede. Muschii incepeau sa i se relaxeze, acoperiti acum de bumbacul moale al hanoracului albastru. O idee persista incapatanata in fata ochilor sai. "Trebuie sa merg la bal....poate mai cunosc si eu vreo fata...prea stau singur toata ziua...da, merg oficial...ce mai incolo si incoace, de cand cu armata n-am mai iesit pe nicaieri. Profit acum..".....Cauta cu infrigurare pachetul cu tigari. Il gasi pe masa din camera. Aprinse una si trase puternic din ea. Scoase fumul pe gura...ciudat, avea forma medalionului sau...Deschise geamul...Observa cu stupoare ca ninsoarea de ieri era acum ploaie in toata regula. Ropote reci stropeau ferestrele, rascolite de rafale de vant. Nici urma de alb pe strada...numai balti iritante, noroi si ceata. Si totusi ceva la ploaia asta englezeasca il atragea. Inchise ochii, tulburat de vant. Si se vazu brusc intr-o sala uriasa, decorata in stil romantic. Viori si piane dadeau sens unor note ratacite...era un vals lent, magic...iar el dansa cu o fata atat de frumoasa...ii vedea doar caldura fetei si parul lung, cret...era bruneta, ca si el...
Reveni in realitate. "Nici sa valsez nu mai stiu...noroc cu lectiile de dans pe care le-am facut ...poate ma ajuta". Se uita prin camera. Era la fel cum o lasase. Dar tata? Hafgan se duse spre camera tatalui sau. Batu la usa. Niciun raspuns...Deschise usa..inauntru era haosul obisnuit: hartii, acte, aruncate peste tot. Si nici urma de tatal sau. Se duse in camera de zi. Nici acolo nu era nimeni. Deodata suna telefonul.."Alo? Tata?..."..."Fiule, te-ai intors in sfarsit? Pe unde ai umblat? De doua zile te caut...Iar ai plecat cu motocicleta?"..."Doua zile? Atat am dormit...Nu, tata, nu am fost plecat...am adormit in garaj si nu stiu ce s-a intamplat dupa....tot ce stiu este ca azi m-am trezit intr-o stare ciudata. Tu unde esti?"...."La serviciu, normal...Esti bine? Sigur nu esti bolnav? Am crezut ca ai plecat in vreo drumetie, ceva...Mai ales dupa ce am gasit biletul de la tine...Ce naiba se intampla?"..."Bilet? Chiar nu ti-am scris vreun bilet...Nici nu stiu despre ce vorbesti..."..."Ei, il am in fata chiar acum. Mi-ai cerut sa-ti comand un costum negru si o cravata rosie. Le ai in dulap. Pentru bal, nu-ti amintesti?"..."Tata, jur ca nu stiu ce s-a intamplat. Dar multumesc oricum...Vorbim diseara. Spor la lucru...".."Hafgan, ai baut? Sa nu cumva sa inchi...". Hafgan puse receptorul in furca. "Am innebunit...merg la bal, dorm de nu mai stiu de mine, scriu bilete in somn...Ce e cu mine?". Merse la dulap si lua hainele. Se imbraca in costum. Arata impecabil. Rosul cravatei se armoniza cu parul si ochii sai dulci. Isi mai aprinse o tigara...era nervos, emotionat sau doar mandru de el...si visa la fata cu parul lung si de culoarea abanosului...inchise ochii si spuse.."Nu stiu cine esti, dar iti promit ca nu conteaza nimic...doar tu".


Iubesc ploaia...pentru ca ea te tine acasa. Cu inima lui, a ta si un pian acoperit de praf. Perdeaua ei ascunde iubirea de priviri indiscrete. Si ura de bunatate...Ploaia este starea pura a vietii. Sub ea totul este viu. Sper ca Hafgan va place in continuare. Cert e ca i-am adaugat o caracteristica pe care o regasesc la altcineva si pe care o ador...multumesc din nou pentru fidelitate.

LABYRINTH - ISIS CHANGES

kylie minogue-red blooded woman
Asculta mai multe audio Diverse »


Se stie ca viata iti ofera multiple ocazii sa zambesti..mie mi-a oferit atat de multe incat nu as putea sa le enumar intr-o saptamana...o imagine pe care o privesc acum, o zi pe care am trait-o si o voce atat de sfasietoare ma fac insa mai fericita ca oricand....e randul lui Isis...

Un soare mai insolent ca de obicei ii trezi apele verzi ale ochilor lui Isis. Copiii radeau deja galagiosi prin Cismigiu. Era aproape 10. Isis isi scutura buclele castanii aurite de raze si se intinse. Nu stia de ce se simte parca rupta de corp. Ii lipsea un colt de ratiune, o farama de inima. Ceva...ce nu intelegea. Mp3 player-ul statea aruncat langa perna...isi consumase toata bateria. Se ridica din pat cu o dorinta nestavilita de a dansa...facu cativa pasi pe podea, purtata de un impuls interior. I se parea ca aerul o ridica, o mangaie, exact ca bratele unui barbat indragostit. Deodata un gand ii cuprinse constiinta ca intr-o menghina...trebuia sa ia parte la Balul Orhideelor. Era convinsa...desi pana mai ieri ura chiar si ideea, dar mai ales "tinuta obligatorie"...Isi acoperi sclipirea din ochi cu plapuma pleoapelor. Se visa intr-o incapere imensa...lunga, decorata straniu...si valsa alaturi de un El...un El diferit, pe care nu l-ar fi putut defini in vreun fel...ii vedea doar trasaturile delicate, acoperite de o ceata albastra, ca un fum...mai ales zambetul amar, retinut, de parca o mare suferinta il impiedica sa fie fericit. Reveni cu picioarele pe pamant. Se duse la dulap, calcand mai usor decat o caprioara. Deschise usile, iar expresia de implinire pe care i-o adusese reveria de mai inainte fu inlocuita de o puternica dezamagire.."Si rochie de unde?"...nu avusese vreodata in garderoba sa vreo rochie, cu atat mai putin una rosie.."Merg la bal, asta e clar...trebuie sa-mi cumpar o rochie....cred ca mama va fi incantata..."...In continuare avea o gaura, o lipsa in suflet...de parca ceva se intamplase cat dormise ea..."Dar chiar, cat am putut sa dorm...". Se duse in camera de zi, sperand s-o gaseasca pe mama ei acolo. Plecase deja la serviciu. Pe masa trona o farfurie cu sandvisuri, o cana cu cafea si un bilet scris pe o coala de A4...
"Mama avea chef de scris azi..". Rase in sinea ei..."Ia sa vedem...poate ma lamureste si pe mine..". Citi biletul pe nerasuflate..."Scumpo, sper sa te trezesti singura. Nu uita ca azi ai cursuri de la 12. Mananca ceva, cred ca ai lipsa de calciu. Ai lesinat acum doua zile si de atunci ai dormit incontinuu. M-ai speriat, asa ca l-am sunat pe doctorul Eliescu. Noroc cu el, ca m-a mai linistit. Ti-a dat niste pastile...le ai pe dulapior. Te rog sa le iei. Ai grija de tine! Si nu uita de Pati. A sunat sa ma intrebe daca mai mergeti la cumparaturi..Te iubesc, draga mea!"
"Doua zile?????Sunt chiar culmea...o lenesa...aoleo, am cursuri si inca nu m-am pregatit...". Manca doua sandvisuri cu viteza luminii, bau si cafeaua, apoi fugi la dus. Apa calda o relaxa instantaneu..Stropii ii incretira si mai rau parul. Imbratisa perdeaua de apa. "Se pare ca ma duc la cumparaturi cu Pati...ea e asa nehotarata...eu o sa gasesc rochia repede...ceva rosu...mare lucru". In minte ii staruia imaginea Lui, zambetul trist si neprefacut pe care il zarise prin ceata..cine o fi? Stranse robinetul si se inveli in prosop. Apoi intra in camera. Soarele continua sa isi trimita razele, desi iarna era inca aici. "24 februarie...ce ciudat...data asta ma atrage atat de tare.."
Isis isi privi ochii in oglinda...verdele i se modifica in functie de lumina...doar scanteile din ochi ramaneau la fel...jucause si pline de spirit. "Am innebunit complet....rochie rosie, bal...Dar e atat de obsedanta dorinta asta". Isi impreuna mainile si o lacrima i se scurse pe obraz. "Tata..el sigur voia asta....". Se lasa apoi purtata din nou de aer....

Sub ramurile unui copac se odihneste inima mea...langa, sta un inger, prabusit si biciuit de vant. L-am crezut din prima clipa...doar pentru ca in vocea lui gasesc angelic si demonic deopotriva...Povestea continua, enigma se adanceste...iar sondajul urmator se refera la ce cantec va caracterizeaza mai mult...multumesc pentru ca ma iubiti...

LABYRINTH - HERMES AGREES

Lara Fabian-Je t`aime
Asculta mai multe audio Muzica »


Am o unica dependenta...aceea pentru personajele mele. Sunt refugiul meu in momente de singuratate, plictiseala, melancolie. In special unul...conturat oarecum evident dupa modelul cuiva anume. Si chiar el este protagonistul urmatorului capitol...Francezul posesor de sarm, Hermes...

Mirosea a clatite...dulce..."Mmmm, a gatit Amelie!"...Hermes ridica pleoapele si isi lasa ochii albastri sa fie imbratisati de lumina de afara. Adanci ca un abis azuriu, se simtira agresati de soare. Si ii inchise la loc. Parca dormea de secole. Nu isi amintea cand a ajuns in pat, de ce nu isi schimbase hainele de zi, de ce parul lui blond si ciufulit arata ca un mic stog de paie. Dar era cuprins de o senzatie stranie, de vid. Ii lipsea o piesa din jocul sufletului sau. Si creierul ii era dezgolit, incetosat. In schimb, era odihnit. Iar ideea cu balul i se parea din ce in ce mai buna. Aproape ca era convins de necesitatea participarii lui, un tanar din inalta societate pariziana, la acest bal.
Isi schimba tricoul, se privi in oglinda si observa ca la gat ii atarna medalionul primit in dar de la bunica Sophie. Nu-si amintea sa-l fi pus ieri. De fapt, nu isi amintea sa-l fi scos vreodata din micuta cutie de lemn sculptat de pe dulap. Era o amintire din calatoria sa de iarna trecuta in Brazilia. Isi incrunta sprancenele. "Am clar probleme cu memoria!"
Merse in bucatarie. Se astepta sa o gaseasca acolo pe Amelie. Dar nu gasi decat o hartie galbena, pe care cineva isi exersase un scris ordonat, marunt si rotunjit. "Iubitule, ai cafea in cana verde. Clatitele sunt caldute, le-am lasat in cuptorul cu microunde, daca vrei sa le incalzesti. Ai sirop in frigider. Sper ca esti mai bine. Am tras o sperietura zdravana cu tine. Delirai si aveai febra. In ultimele doua zile ai dormit incontinuu. Si ai tot vorbit despre madame Sophie in somn. Iarta-ma ca te-am lasat singur, dar cursul de azi e extrem de important. Te iubesc mult. Bisous, Amelie"
"Cum am reusit sa dorm doua zile??? Doamne, sunt fenomenal....Si balul...Ba nu, e abia pe 24 februarie...". Ramase o clipa pe ganduri. Nu-si simtea mintea completa. Era o parte care disparuse. O voce ii soptea persuasiv ca balul este evenimentul la care trebuie sa participe, indiferent de situatie. Rase de propriile idei. Se si vedea dansand...intr-o sala lunga si inalta...pe notele unui vals...cu cineva...cine? Era sigur ca nu Amelie...o fata care il chema prin ochi, prin scanteile din privire. Parea inconjurata de un halou, nu i se vedea clar fata. Doar ochii, sfasietor de vii.
Trebuia sa-si consulte garderoba. Nu mai purtase un costum. De.....prea mult timp. Se indrepta spre dulapul cu haine, sorbind elegant din cafea. "Amara, asa cum imi place. Rasfatat mai sunt....Of, biata mea Amelie". Deschise usile masive si privi. Surase dulce. Inghesuit intr-un colt trona costumul negru Hugo Boss, cumparat acum doi ani. Si atunci doar pentru ca il rugase Amelie. Era cam sifonat, dar inca rezista. Scoase costumul. Avea trei cravate, doua albastre si una rosie. O masura din ochi pe cea rosie, o lua si o puse peste costum. "Gata si tinuta de bal! Oare femeile nu ar putea sa lucreze la fel de repede? Nu, trebuie sa asteptam noi dupa ele ani de-a randul...". Era usor misogin. "Ce-o sa-i spun eu lui Amelie, asta e problema...Ma rog, gasesc eu o scuza viabila pana atunci... Acum, sa ascund astea..". Puse hainele intr-un dulap in care Amelie nu obisnuia sa umble. Se aseza la masa si sorbi din nou din cafea. Clatitele erau acum ornate cu sirop de capsuni din belsug...Musca din una cu pofta. Ii reveni in minte imaginea sau mai bine zis ochii fetei din sala de bal...Exista oare? Era iubirea pe care o astepta...sau doar un firisor de fum batut de vant...Stia ca urmeaza un pas pe care nu-l banuise vreodata in traseul sau prin viata...debutul in maturitate.


Imi cer scuze, dar Hermes trebuie sa fie asa. Poate uneori pare misogin, infumurat, egocentrist si un pic narcisist. Dar asta e rostul lui...Si imi place exact asa! Va urez lectura placuta...sincer, n-as vrea sa fiu in locul vostru...va cred cand spuneti ca sunteti in delir si asteptati continuarea. Secretele merg inainte...

LABYRINTH - INGRIA BELIEVES

Sugababes - Red Dress
Asculta mai multe audio Diverse »


Sunt somata in fiecare minut sa continui povestea cat mai repede...asa ca m-am lasat prada tentatiei si am cedat. Urmeaza a doua parte din ceea ce voi ati urmarit cu atata placere.

Ingria se trezi usor confuza. Simtea ca ceva, un gol imens ii acoperise mintea. Nu stia cand adormise, de ce era deja dimineata. Dadu la o parte perdeaua. Norii, tipici celor mai multe zile din Londra, inabuseau chiar si cele mai puternice raze de soare. Atmosfera apasatoare si cerul gata sa explodeze intr-o ploaie nervoasa o speriau si mai tare pe tanara englezoaica. Parca fusese ceva ieri, ceva ce ii ranise inima. Era ca o gheara care ii zgaria sufletul. Si totusi nu-si amintea nimic...Nici aparitia mamei, nici disparitia ei la fel de brusca.
Intr-un colt al subconstientului insa traia o idee. Stia ca trebuie sa accepte invitatia la bal. Pe cat de stupida i se paruse la inceput, pe atat de convinsa era acum de insemnatatea ei. Nu-si putea explica schimbarea brusca. Pur si simplu ii cucerise simturile si nu o lasa sa refuze. Se uita in oglinda. Parul ei cret si negru semana cu o matura. Lua peria si incepu s-o treaca usor prin firele matasoase. "Trebuie sa-mi cumpar o rochie neaparat. Nu am niciuna eleganta, daramite rosie. Oare imi sta bine in rosu?"...Gandurile ii zburau undeva, intr-o sala mare. Era fermecatoare in rochia sa rosie. Se vedea dansand, alunecand ca un fulg pe notele blande ale unui vals. Si strangand in brate pe cineva al carui chip ii era complet strain.
"Da, se pare ca merg la bal. Acum, sa ma imbrac. Matusa Alice, matusa Alice!"...
"Da, iubito. Te-ai trezit? Iti este mai bine? M-ai speriat de moarte."..."Dar ce s-a intamplat?"..."Nu iti amintesti? Doamne, cred ca ai avut febra foarte mare...Spuneai ca ai vazut-o pe mama ta. Imi era frica sa nu patesti ceva. Dar ai dormit linistita de alaltaieri. Nu stiam ce sa fac...credeam ca nu te mai trezesti.."...Matusa Alice incepu sa planga. "Matusa, sunt bine acum. Gata, gata! Linisteste-te! De fapt, vreau sa te rog ceva...Vrei sa ma insotesti la cumparaturi? Am nevoie de o rochie rosie pentru un bal la care ma duc. Ceva organizat la universitate. Vii cu mine?"..."Scumpa mea, normal! Ce bine ca ti-ai revenit. Acum mergem. In 10 minute sunt jos"... Matusa Alice iesi din camera cu o viteza care ar fi facut invidios orice pilot de curse.
Ingria se uita inca o data in oglinda. Mintise...nu era un bal al universitatii. Ceva o impiedica insa, chiar fata de matusa Alice, sa recunoasca adevarul. I se parea ca a devenit o ciudata. Nu-si amintea ce se intamplase, dormise doua zile incontinuu dar credea ca abia ieri se culcase, o visase pe mama ei...un lucru era sigur...sentimentul de siguranta cand venea vorba de bal. Se imbraca repede si iesi, nu inainte de a zambi in fata oglinzii. Era frumoasa...ochii negri ii scanteiara veseli, iar obrajii ca de marmura i se colorara brusc. Imaginea misteriosului cavaler care o purta in pasi de dans in sala de bal ii persista in memorie. Inchise usa si cobori. Inima ii tresalta de emotie...era primul examen al feminitatii ei: debutul.

Este o reala aventura sa scrii o poveste. O data ce intri in frenezia scrisului, cu greu te mai poti opri. Ca o comparatie, te simti aidoma unui vampir cand gusta sangele...este aproape imposibil sa renunti. Totusi consider ca pauzele dintre capitole fac deliciul tuturor si mai ales sporesc misterul...pe data viitoare!

LABYRINTH - THE RUSSIAN DREAM

Laura Izibor - Mmm
Asculta mai multe audio Muzica »


Si ce daca trece timpul? Prin personajele mele reusesc sa scap de povara lui...uite asa am ajuns si la final...v-am speriat? Nu, nu se termina...e doar finalul primei parti...
Hafgan lasase scrisoarea pe masa din camera. Afara ningea inca, dar din ce in ce mai rar. Se refugiase in garaj, unde isi ascundea cea mai de pret avere: o motocicleta Harley. Primita cadou la 18 ani de la tatal sau. Fusese cea mai fericita aniversare a sa. Acum, gandul ca urmeaza sa faca 20 de ani il speria. Era inca cu gandul la mesajul mamei sale. Tot ce-si dorea era sa o aiba alaturi de el macar pentru o clipa.
Porni motorul, doar ca sa se imbete cu sunetul cailor putere. Se aseza pe motocicleta, gandindu-se la vara trecuta. Cea mai frumoasa vacanta! Pana in Croatia si inapoi pe Harley...rebelul din el era liber in sfarsit. "Zbura" pe sosea...Gandurile il purtara spre camera din cazarma. Si spre prietenii lui..Ii placea armata. Se simtea puternic atunci cand pasea cadentat prin curtea unitatii.
Afara viscolea...Usile garajului incepura sa se scuture usor.."Ce vant nebun!"..Hafgan mangaia ghidonul argintiu. Parul lui de culoarea abanosului se ciufuli usor. Vantul il lovi direct in piept, cu furie. Se simtea usor slabit. Inchise ochii pentru o clipa. Ii deschise apoi, cand simti o mana pe umar. Se intoarse gata sa loveasca. Dar se opri! In fata sa statea, la fel de frumoasa cum si-o amintea, mama sa. Arata exact ca in zilele cand venea sa-l ia de la gradinita. Mostenise ochii frumosi si dulci ca ciocolata de la ea. O privi pentru o clipa cu rasuflarea taiata. Era reala?
"Dragule, am putin timp pentru ce trebuie sa fac...Iarta-ma, nu am plecat niciodata...am fost ucisa...nu stiu cum si unde, poate de aceea niciodata nu am venit sa va spun unde este corpul meu...dar ce am sa-ti spun este crucial...te rog sa mergi la Balul Orhideelor. Este chiar noul inceput despre care ti-am vorbit in ultimul meu mesaj. Crede-ma pe cuvant, daca ma mai iubesti. Du-te la bal si poarta la gat medalionul pe care ti l-am lasat. Te implor, fa-o in memoria mea. Este evenimentul care te va schimba pentru totdeauna. Va voi proteja mereu pe tine si pe tatal tau... Va iubesc!Asculta-ma...."..."Mama, stai putin...de ce? Cine te-a ucis? Ce e cu balul asta? Mamaaa...."
Hafgan era din nou singur. Nici nu apucase sa respire cat vorbise mama sa. O imensa pustietate il chinuia. Visase oare? Ce fusese atunci acea aparitie atat de intensa, de reala? Simti cum oboseala il doboara, de parca nu mai dormise de saptamani...Capul ii cazu fara vlaga pe ghidon...Si inchise ochii fara a mai sti ce se intampla in jurul lui...

Banuiti ce va fi? Puteti face supozitii...dar cred ca e mai bine sa aveti rabdare sa vedeti ce urmeaza...promit doar ca va fi extrem de captivant. Multumesc pentru sustinere!...pot sa va spun ca va veni in curand balul....aaa, si va propun un sondaj asa de relaxare...ce personaj preferati?

LABYRINTH - THE ROMANIAN DREAM

Blue Foundation - Eyes On Fire
Asculta mai multe audio Muzica »

Hermes a adormit sub influenta unei intamplari pe cat de ciudate pe atat de cutremuratoare. In schimb, undeva in Bucuresti...

Isis se relaxa ascultand muzica. Statea in pat, intinsa pe spate, cu castile in urechi. Note evadate din micile difuzoare umpleau camera cu acorduri de pian. Chopin, compozitorul ei preferat!
Ochii ei mari si verzi se lasau usor prada muzicii linistitoare, un vis care valsa pe clape. Scrisoarea pe care o primise in aceasta dimineata o amuza inca...mai ales partea cu tinuta obligatorie. Isis ura rochiile si fustele. De mica fusese, sa zicem, un pic baietoasa. Se imagina imbracata in rochie. " Cred ca o matura ar arata mai bine decat mine...Nu as purta asa ceva, ce prostie!". Tatal sau era singurul care o placea mai ales pentru firea ei incapatanata si dura. Mereu ii spunea:" Baietelul meu mic!".
Isis isi trecu mana prin parul cret si rebel. Mostenise de la tatal sau culoarea ochilor si buclele castanii. Ii placea sa-si priveasca ochii in oglinda. Aveau o nuanta unica, de smarald. Schimba melodia din mp3 player. Se auzea o balada rock, arcusul mangaia corzile unei viori...Isis isi sterse o lacrima care ameninta sa ii ude perna. Versurile cantecului ii aminteau de tatal sau. Inchise ochii strans. O stranie dorinta de a zbura o cuprinse. In camera patrunse un curent puternic de aer. Mirosea a sarat, exact ca briza marii. Isis deschise ochii si ramase impietrita. In fata sa statea tatal sau. Avea parul si hainele ude, dar era la fel ca inaintea disparitiei. "Baietelul meu scump! Te rog asculta-ma atenta si nu ma intrerupe...nu mai am timp... E momentul sa devii domnisoara cu adevarat, nu doar cu numele. Trebuie sa inveti sa fii la fel ca si zeita dupa care te-am botezat: eleganta si delicata. Te-ai ascuns prea mult sub masca asta masculina si imatura. De azi esti Isis. Iar pentru asta, trebuie sa participi la bal. Te rog, fa-o pentru tatal tau, daca inca ma mai iubesti..."..." Dar, tata, cum...ce s-a intamplat?"...." Sa zicem ca marea m-a chemat pentru ca s-a simtit singura...dar nu plange, sunt fericit...te veghez mereu...nu ma uitati, nici tu, nici mama ta...Promite-mi ca mergi la bal! Crede-ma ca va fi ceva absolut fantastic! Si poarta medalionul de la mine!... Va iubesc mult....si La multi ani!!!"...."Stai, nu pleca..."
Un nor auriu il inghiti pe tatal lui Isis. Iar camera redeveni la fel de goala ca si pana atunci. Intrebari fara raspuns o ameteau pe Isis. Privirea i se incetosa incet. Nu pricepea nimic din tot ce se intamplase. Avea o imaginatie bogata, dar totul paruse prea real...si mirosul marii...tatal ei era asa de viu..si totusi pierdut pentru totdeauna. Iluzia de mai devreme o ardea. Sufletul i se topea. Simti cum o paraseste vlaga...Si lesina.

Un manunchi de dileme, o aparitie de dincolo de moarte...si din nou rugamintea de a participa la bal...sa fie oare atat de special? Urmeaza sa aflati..