marți, 28 aprilie 2009

LABYRINTH - TOGETHER AT LAST





Bon Jovi-Welcome to wherever you are
Asculta mai multe audio Muzica »


Omul este o fiinta plina de mister. Nu poti sti niciodata destule despre el...Ne uitam in oglinda, insa nu vedem tot. Doar o mica parte din ce ascundem. In fiecare dintre noi doarme profund un strop de magie...O clipa este de ajuns ca ea sa ne inunde. Atunci, viata nu mai inseamna aceeasi cale monotona. Ci drumul spre infinit...Iata ca azi, nici mai devreme, nici mai tarziu, cei patru tineri au parte de acel strop de magie..Sa-i urmarim...

Trecusera doar cateva secunde. Cinci, poate sase. Inima Ingriei o luase razna. Niciodata nu-i fusese mai frica decat acum, cand nu vedea nimic in jur. Doar intuneric. Strigase dupa insotitorul ei, dar raspunsul...lipsea. Simtea cum vantul ii ridica usor rochia, cum ii flutura parul si mai ales, cum inima vrea sa-i iasa din piept. Realizase ca se indreapta spre ceva, ca si cum ar calatori prin aer. Un culoar , o grota...Unde era?
Hermes era mai sigur pe el. Desi firea lui rationala nu se impaca prea bine cu faptul ca zbura....fara a fi intr-un avion. Cele cateva secunde ii pusesera la incercare imaginatia. Gasise niste ipoteze plauzibile, care sa-i convinga vocea subconstientului. "A revenit febra, iar acum delirez cu siguranta. Si visez...Probabil sunt inca acasa, in pat. Nici macar n-am plecat la bal. Amelie e cu mine...De fapt, de ce voiam eu asa mult sa merg la bal?". Insotitoarea sa disparuse cu desavarsire...ca de altfel intreaga lume...numai negru intens. Ceva ii suiera la ureche, probabil vantul...Si simti cum brusc directia se schimbase. Ce urma?
Isis era nervoasa, chiar isterica. Striga, lovea aerul cu mainile, sperand ca-l prinde pe pustiul care o dusese pe drumul gresit. N-o interesa ca zboara, ca in jur nu se vedea nimic. Voia sa i-o plateasca. Secundele treceau, facand-o mai disperata. Gatul i se uscase din cauza tipetelor. Stia ca ii e frica. Dar incapatanarea n-o lasa sa recunoasca. Simti ca picioarele ii sunt purtate de aer spre o noua directie. Mai tipa o data.."N-o sa-ti mearga cu mine...Orice ai face, o s-o patesti!". Si acum?
Hafgan era uimitor de calm. Uitase de fata din vis, de bal, de parc, de micuta insotitoare. Spiritul lui aventurier ii insuflase adrenalina. Muschii i se incordasera. Scosese din buzunarul de la piept o tigara si bricheta. Constatase cu surprindere ca bricheta ii aprinsese tigara. Fara flacara. "Hm, sunt intr-o poveste de groaza probabil. Dar mie imi convine. Cam mult intuneric, dar poate am parte de ceva lupta." Zambi. Intr-o clipa echilibrul lui se muta spre un nou drum. Vantul ii rascoli parul. Sa fie oare...?
Lumina...mai intai slaba....apoi multa, aurie, calda...Cei patru inchisera simultan ochii, asteptand parca ultima clipa. Ingria, Hermes, Isis si Hafgan imbratisara razele mangaietoare. Si deschisera ochii, pasind pe podeaua de piatra. Oglinda uriasa de pe hol, stralucitoare, cu rama incrustata cu perle, le surprinse gesturile. Pe chipul lor se citea uimire, frica, groaza, enervare....si multe alte sentimente. Stateau in cerc...unii in fata altora, nestiind cine sunt ceilalti trei straini. Isis il privea pe Hermes, fascinata de zambetul lui amar...El o studia pe ea, atras de ochii verzi si sclipitori. Ingria impietrise, cu ochii spre cei de ciocolata din fata ei. Iar Hafgan uitase de tigara din mana...tot ce vedea era fata imbracata in rochie rosie, care il privea atat de dulce. Trecura astfel secunde, poate minute. Holul lung si scaldat de o lumina albastra, difuza se intuneca brusc. Apoi o usa se deschise, chiar in capat. Cei patru tineri se indreptara inconstient spre usa. Pareau vrajiti, hipnotizati. Calcara toti odata pragul camerei...O incapere uriasa, lunga, luxoasa...nu semana cu holul pietruit de mai devreme. Iar in mijlocul incaperii, pe un scaun aurit, statea un batran, care mangaia delicat o pisica alba. Se ridica in picioare cand ii vazu pe cei patru...si rosti repede, cu o engleza impecabila.."Se pare ca mesajele mele au ajuns unde trebuie...Bine ati venit la sediul Labyrinth. Ma bucur sa va vad, dragi Rosmini..."

Stropul de magie nu dauneaza. Iti ofera doar mai multe emotii ca de obicei. Si te dezvaluie. Omul ar trebui sa cunoasca magia pentru a-si intelege misterele....Sunt oare cei patru tineri doar atat...niste tineri? Va invit sa le urmati povestea...si sa simtiti voi insiva stropul de magie.

3 comentarii:

  1. puiu....e genial!!!!!abia asteptam sa vad ce se va intampla mai departe ...mi-a placut reactia baietilor :))) foarte tare!!! mai departe! pupici:*:*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  2. Da. Chiar super! Sa nu lenevesti!! Scrie mai departe.

    RăspundețiȘtergere
  3. Isis nervoasa, isterica, un pic "bataioasa" ;))
    Da...dupa cum ma asteptam...cred ca ai inversat un pic rolurile...Isis si Hermes, Ingria si Hafgan...
    Hmm...misterios batranul cu pisica alba...
    De abia astept continuarea!

    RăspundețiȘtergere