LABYRINTH - FIRST GLANCE

Limp Bizkit - Behind Blue Eyes
Asculta mai multe audio Muzica »
O privire este de ajuns sa citesti un suflet. In ochii lui regasesti milioane de vise si amintiri. Vapaile din ei deschid poarta spre neantul dinauntru. Ochii sunt in aceeasi masura fizici si imateriali, angelici si demonici, reci si goi sau calzi si plini de iubire. Este clar cat iubesc ochii albastri...pentru mine inseamna antonimul lacrimilor. Prin ei, atat de dulci, picaturile sarate par de ciocolata. Si se pare ca nu sunt singura....Isis, te rog spune-ti povestea...

"Mama, ai grija! M-ai ars! Nu cred ca vrei ca propria ta fiica sa se duca la bal cu pielea rosie. Haide, putin mai repede, e chiar tarziu!" Ceasul verde din colt arata 19:00. Iar minutarul isi continua cursa ritmica spre urmatoarea ora. Isis era agitata, se tot misca pe scaunul din fata oglinzii. In spatele ei, mama ii indrepta cateva suvite rebele. Era complet schimbata. Buclele ei satene se transformasera, pe rand, cuminti, intr-o frumoasa coafura. Inca bogat, parul ii statea linistit pe spate, cazand usor pana pe umeri. "Gata, scumpo! Am rezolvat si cu ultimele fire neascultatoare. Arati absolut minunat!". Ochii verzi ai lui Isis, conturati cu negru, privira spre oglinda. Fata din imagine nu era nici salbatica, nici baietoasa. Era ea. Asa cum nu se mai vazuse vreodata. Flutura din pleoapele incarcate cu fard. Genele lungi si negre ii umbrira apele smaraldii. Iar buzele colorate cu o tenta de roz se ondulara intr-un zambet de multumire. Mama ei ii prinse in par o agrafa delicata de aur, batuta cu pietricele albastre. Iar la gat ii atarna medalionul mostenit de la tata. Isis se ridica de pe scaun, ca sa isi privesca rochia. Sublima! De culoarea capsunilor fragede, ornata cu modele complicate. Lunga, acoperindu-i picioarele. Dar lasandu-i la vedere spatele firav si mainile mladioase. Se mula pe silueta ei de sirena. "Doamne, arat ca o....domnisoara! Nu credeam ca se poate sa spun asta, dar imi place! Oau, chiar feminin...Si ochii, si parul. Par prea narcisista daca spun ca imi sta bine? Mama???"..."In niciun caz, draga mea. Esti frumoasa ca un inger. Nu vad de ce ar fi gresit sa spui ce vezi. Vezi ce pierzi prin atitudinea ta de "baiatu' lui tata"? Nu e pacat sa refuzi o astfel de tinuta? Sper sa te vad mai des in rochie....E deja 19:30?"..."Hai totusi sa nu fortam nota. Ajunge pentru inceput! Da, e tarziu. Unde imi e salul? Si geanta? Vai, o sa fiu singura care intarzie..." Se gandea la cat de greu ii va fi sa mearga pe tocuri. Pantofii mici si luciosi de pe podea n-o atrageau prea tare, in ciuda dorintei bruste de a fi eleganta. Parca erau prea periculosi. Mai rau ca o intreaga haita de lupi. Dar, daca trebuie, trebuie...Fie ce-o fi! Se incalta cu micile "amenintari" si facu cativa pasi pe podeaua camerei. "Hmm, nu-i asa de greu cum ma asteptam...Ma gandeam ca va semana mai mult cu mersul pe catalige, dar se pare ca ma pricep." Facu un tur al camerei. Si nu se impiedica. Semana cu o gazela, atat de gratios pasea. Sau mai degraba cu o trestie unduita de vant. "Incantator! Femeia din tine isi cere drepturile, Isis! Esti mult mai putin masculina decat credeam. Uite si salul. Hai, nu te mai admira atat. Chiar e tarziu!" Isis isi arunca pe umerii albi salul de matase si pasi increzatoare spre usa. O saruta pe mama. "La multi ani fericiti, scumpo!Distreaza-te din plin...E ziua ta, ai douazeci de ani. Si sunt sigura ca de sus, tata e foarte fericit!" Aceasta ii raspunse cu o binecuvantare si cu un sarut pe frunte. Iesi in noapte, privind spre luna rece si plina. Apoi drumul spre parc o absorbi complet.

Intra in Cismigiu la ora 19:50. Se indrepta direct spre a doua banca. Isi scutura
bogatia castanie de pe umeri cu o miscare gingasa a capului. Si se aseza. Mirosul noptii, bogat in arome florale, ii imbata simturile. Se gandea nu numai la ziua ei, la cei douazeci de ani impliniti, la mama, la tata care probabil o privea. Altcineva ii revenise in minte. Cu zambetul lui amar, o purta in brate atat de elegant, parca pentru totdeauna. O pala rece de vant o facu sa-si acopere bratele cu salul. Era totusi februarie. Un vuiet inghetat o ridica de pe banca. Brusc, nu mai era acolo. Simtea cum calca pe asfaltul tare, cum miroase a flori, cum vantul ii rascoleste parul. Dar nu mai vedea toate astea. In fata ochilor aparusera doua cercuri albastre, arzand a emotie. Vedea in ele un copil blond, delicat, cu fata scaldata de lacrimi. Langa el, un catelus cu blana aurie ii lingea devotat mana. Obrajorii rotunzi si rosii ai copilasului erau ca doua mere apetisante. Zambea amar la catelusul care incerca sa-l inveseleasca....acelasi zambet pe care Isis il cunostea. Cercurile de foc albastru pareau acum doi ochi. Tandri si dulci, dar suferinzi. Pe Isis o invaluisera, ca o panza subtire, sentimente multe si complexe. Iubire, ura, veselie, aroganta, frica, singuratate. Flacarile din cei doi ochi se marira, apropiindu-se amenintator. O voce ca un cantec de pian ii sopti molcom:"Ajuta-ma sa nu mai fiu singur. Tu esti salbatica mea cu ochi verzi, mica mea alinare." Si atat! Era din nou in vechiul Cismigiu, asteptand trimisul pentru a merge la bal. Se intoarse, simtind cum o mana o tragea de sal. Spera ca in spate sa stea cel care ii vorbise mai devreme. Dar era un baietel. Arata de vreo 12 ani, era imbracat intr-un costum albastru si purta cravata aurie. Parul statea rasculat intr-o mare rosiatica de fire rebele. Iar ochii, caprui-aurii, priveau uimiti spre Isis. "Buna seara! Pentru Balul Orhideelor, va rog sa ma urmati." Vorbea atat de serios, de formal. De parca avea cel putin 20 de ani. Isis il privi cum se indreapta tacut spre un brad. Il urma. "Ce ciudati si astia. Trimit copii, care nici macar nu stiu drumul ca lumea. Scuza-ma, pustiule, dar iesirea e pe partea cealalta!". Copilul nu paru sa auda. Se posta in fata bradului, ciocani usor scoarta batuta de vreme si striga, cu o voce cristalina: "Vin cu vazul!". Isis nu mai simti decat un usor dezechilibru. Crezu ca tocurile incep sa-si arate gradul de periculozitate. Dar intunericul din jur, tacerea si mirosul de lemn ars o convinsera ca nu erau tocurile...


In albastrul ochilor tai vad un inger rasculat, o tornada devastatoare, flori de tei si liliac, soare arzator, ape calme si fragi deliciosi. Acolo se afla de fapt paradisul. Ochii sunt calea spre adevar si fericire....