Matt Pokora-Pas Sans Toi
Asculta mai multe audio Muzica »
Revin la unul dintre personajele voastre preferate...asa ca atentie!
Si daca Ingria dormea, doborata de visul atat de real care i se aratase cu doar cateva minute inainte, francezul Hermes pierdea timpul uitandu-se la o emisiune de cultura generala. In apartamentul sau de pe Rue Saint Honore rasuna vocea prezentatorului Naguy, teribil de amuzat de raspunsurile date de concurenti la "Toute le monde veut prendre sa place"...Hermes statea lenes pe canapeaua de culoarea ciresei putrede, cu ochii aproape inchisi. Se gandea la Amelie...prietena lui, care il iubea nebuneste si care ar fi facut imposibilul pentru el. Cu toate astea, el o considera doar o partenera, un leac pentru clipele cand isi simtea sufletul pustiit de frica. Ii era frica sa ramana singur, era un sentiment pe care il avea de cand isi pierduse parintii si pe bunica Sophie. De ce o folosea asa? Poate pentru ca era singura fata care il placuse vreodata. Era egoist si incapatanat, stia asta. Dar ei nu ii pasase.
Deschise ochii mari si albastri...il supara lumina de la televizor. Lua telecomanda si il stinse. Isi trecu mana prin parul blond si ciufulit de somn. Oglinda de deasupra canapelei ii surprinse zambetul delicat. Stia cat este de frumos...Un fior de teama ii strabatu inima. Inchise ochii si imbratisa perna moale. Greutatea din pleoape il apasa.
Deodata, o lumina difuza umplu camera si il facu sa tresara. "Nu, nu este posibil...cred ca visez..". In fata sa statea, la fel de eleganta precum o stia, bunica sa. Cu parul argintiu strans intr-un mic coc, madame Sophie arata mai tanara ca niciodata. Purta o rochie vaporoasa, azurie ca si ochii nepotului sau. Intinse mana ca de marmura spre Hermes. Acesta inlemni..."Bunico, esti chiar tu? C-c-um? Traiesti?"..."Scumpul meu Hermes, intrebarile tale sunt inutile. Stii prea bine ce s-a intamplat acum 5 ani...n-am inviat!...dar am primit permisiunea sa te vad o data...si acum era cel mai important moment in care puteam veni la tine".."Dar arati asa de..vie! Visez sau chiar se intampla toate astea?"..."Hermes, nu e chiar un vis...sa-i spunem transa..dar lasa-ma sa-ti spun pentru ce am venit. TREBUIE sa mergi la bal. Crede-ma, nu este nicio gluma...Balul acesta este unul dintre cele mai importante evenimente ale vietii tale. Mi-as dori ca eu sa fi avut ocazia sa particip la asa ceva. Promite-mi ca mergi, indiferent de ce se intampla...Acolo vei afla lucruri extraordinare...despre tine! Spune-mi ca mergi!"..."Bunico, vorbesti serios? Un blestemat de bal? O gluma de-a lui Julien..."..."Ti-am zis, nu e gluma!!! Jura ca mergi! In memoria mea si a parintilor tai...si poarta medalionul mamei tale, te rog...Nu uita ca te voi iubi mereu, scumpule!"
Madame Sophie disparu invaluita de-o ceata alburie...."Bunico, stai....". Hermes se trezi de parca cineva ii turnase o galeata cu apa rece direct pe cap. Visase? In urechi inca ii mai rasunau vorbele lui madame Sophie.."promite-mi ca mergi...". Se auzi usa. Amelie intra in camera. Se uita la Hermes. "Iubitule, ai patit ceva? Esti prea palid...si parul iti sta aiurea...Doamne, ai febra!". Amelie il trimise in pat. Hermes era inca in transa. Tot ce stia era ca nu visase. Fusese ceva mai mult...Se acoperi si inchise ochii. In scurt timp, era prada somnului toropitor...
De ce revin personaje din trecut? De ce acum? Ce inseamna de fapt balul pentru tinerii nostri? Stati pe aproape ca sa aflati....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu