miercuri, 11 februarie 2009

LABYRINTH - KEEPER OF SCENTS




ENYA - China Roses
Asculta mai multe audio Muzica »

Am lasat-o pe Ingria razand cu pofta, dupa ce deschisese o scrisoare misterioasa. Era amuzata de invitatia la un bal cu un nume cel putin hilar-BALUL ORHIDEELOR. Ceea ce nu stia ea era ca, undeva in Paris, ceva la fel de ciudat avea sa se intample...
Soneria tulbura linistea in apartamentul din Rue Saint Honore. Taraitul metalic, deranjant il facu pe Hermes sa deschida ochii. " Amelie, ma cherie, vezi tu cine e la usa...acum s-au gasit sa ne deranjeze". Tanara, usoara ca un fulg, se ridica din pat si deschise usa. "Posta, mon amour, ai primit un plic..."..."Iar facturi? Arunca-l peste celelalte...n-am chef sa-l deschid"
Amelie facu intocmai si se intoarse langa Hermes. Se uita lung la el. Ce-i drept, era unul dintre cei mai frumosi tineri de varsta lui din Paris. Inalt, blond, cu trasaturi delicate si ochi gri-albastrui. Avea un zambet oarecum trist, dar era de inteles dupa viata pe care o dusese. Orfan inca de la 2 ani, dupa ce parintii lui se prabusisera cu elicopterul undeva in Oceanul Atlantic, Hermes crescuse langa bunica lui din partea tatalui. Madame Sophie il educase in spiritul onoarei si al bunatatii. Era mama pe care nu o cunoscuse niciodata. Asa ca atunci cand o pierduse, la doar 15 ani, suferinta fusese enorma.
Mostenise de la parinti o avere impresionanta: o vila de lux, cinci automobile si mai multe afaceri in domeniul cosmeticelor. Plus trei conturi bancare destul de consistente. Si, bineinteles, fizicul si caracterul. Totusi, prefera sa traiasca simplu. Lasase compania in grija unui verisor mai mare, pentru ca dorea sa isi termine studiile inainte de a-si administra averea. Locuinta de langa Place Vendome nu era nici opulenta, nici vulgara. Era "acasa", comfortabila si calda. Din toata mostenirea pastrase un obiect, singurul care il lega de trecutul pe care nu-l cunostea. Un medalion straniu, din aur alb, reprezentand un urs ce miroase un trandafir. Stia, din povestile bunicii, ca fusese al mamei sale. Intotdeauna i se paruse amuzant contrastul dintre ursul fioros si trandafirul atat de fragil.
"Hermes, eu trebuie sa plec. Ma asteapta Rianne. Stii ca azi avem cursul de pictura. Nu pot lipsi!"..."Da, scumpo, stiu. Du-te linistita...apropo, mi-ai promis ca-mi faci un portret...sper ca n-ai uitat"
"Ei, cum sa uit? Doar ca trebuie sa ma perfectionez...". Amelie se imbraca repede, isi lua geanta de pe jos si se indrepta gratios spre usa. "Nu ma saruti?"..."Of, ba da, dragule, scuze...". Il saruta dulce pe Hermes si apoi iesi. El ramase cu privirea fixata pe geam. Se uita la parcul plin de culoare si se gandea cum ar fi fost sa se plimbe cu ai lui pe acolo. Nu o iubea pe Amelie, dar ii placea sa o stie aproape. Ura singuratatea..o considera mai rea decat moartea.
"Gata cu gandurile...sa vedem ce factura am primit azi..sigur e vreo datorie de-a lui Julien". Prietenul lui cel mai bun. Ii era ca un frate. De aceea ii si platea datoriile. "Ce plic vechi! Baiatul asta are datorii si la anticariat?..asta-i buna, scrisoare cu sigiliu...imi miroase a gluma....va anuntam ca sunteti invitat...la balul...pe data de 24 FEBRUARIE, LA ORA 20:00"...asta e peste o saptamana..."Julien, farsorule!"
Arunca plicul in cosul de gunoi si incepu sa rada. Pe 24 februarie implinea 20 de ani. Inca de cand era mic, madame Sophie ii spusese: "La douazeci de ani vei primi un cadou minunat". Il distrasera mereu vorbele bunicii. "Nebunul vrea sa-mi organizeze vreo petrecere surpriza...of, ce prieten am". Si continua sa rada melodic, in timp ce-si turna o ceasca de cafea.


Povestea incepe sa prinda contur. Ati facut cunostinta cu doua dintre personaje: Ingria si Hermes. Ce urmeaza? Continuati sa cititi si veti vedea...

Un comentariu:

  1. ei,da,hai ca-mi place:)))Suna a ceva destul de interesant..sper doar sa nu fie ceva ca-n harry potter sau stapanul inelelor sau narnia, te rog.oricum,e frumos, si-mi faci pofta de Paris.

    RăspundețiȘtergere