LABYRINTH - ISIS CHANGES

kylie minogue-red blooded woman
Asculta mai multe audio Diverse »


Se stie ca viata iti ofera multiple ocazii sa zambesti..mie mi-a oferit atat de multe incat nu as putea sa le enumar intr-o saptamana...o imagine pe care o privesc acum, o zi pe care am trait-o si o voce atat de sfasietoare ma fac insa mai fericita ca oricand....e randul lui Isis...

Un soare mai insolent ca de obicei ii trezi apele verzi ale ochilor lui Isis. Copiii radeau deja galagiosi prin Cismigiu. Era aproape 10. Isis isi scutura buclele castanii aurite de raze si se intinse. Nu stia de ce se simte parca rupta de corp. Ii lipsea un colt de ratiune, o farama de inima. Ceva...ce nu intelegea. Mp3 player-ul statea aruncat langa perna...isi consumase toata bateria. Se ridica din pat cu o dorinta nestavilita de a dansa...facu cativa pasi pe podea, purtata de un impuls interior. I se parea ca aerul o ridica, o mangaie, exact ca bratele unui barbat indragostit. Deodata un gand ii cuprinse constiinta ca intr-o menghina...trebuia sa ia parte la Balul Orhideelor. Era convinsa...desi pana mai ieri ura chiar si ideea, dar mai ales "tinuta obligatorie"...Isi acoperi sclipirea din ochi cu plapuma pleoapelor. Se visa intr-o incapere imensa...lunga, decorata straniu...si valsa alaturi de un El...un El diferit, pe care nu l-ar fi putut defini in vreun fel...ii vedea doar trasaturile delicate, acoperite de o ceata albastra, ca un fum...mai ales zambetul amar, retinut, de parca o mare suferinta il impiedica sa fie fericit. Reveni cu picioarele pe pamant. Se duse la dulap, calcand mai usor decat o caprioara. Deschise usile, iar expresia de implinire pe care i-o adusese reveria de mai inainte fu inlocuita de o puternica dezamagire.."Si rochie de unde?"...nu avusese vreodata in garderoba sa vreo rochie, cu atat mai putin una rosie.."Merg la bal, asta e clar...trebuie sa-mi cumpar o rochie....cred ca mama va fi incantata..."...In continuare avea o gaura, o lipsa in suflet...de parca ceva se intamplase cat dormise ea..."Dar chiar, cat am putut sa dorm...". Se duse in camera de zi, sperand s-o gaseasca pe mama ei acolo. Plecase deja la serviciu. Pe masa trona o farfurie cu sandvisuri, o cana cu cafea si un bilet scris pe o coala de A4...
"Mama avea chef de scris azi..". Rase in sinea ei..."Ia sa vedem...poate ma lamureste si pe mine..". Citi biletul pe nerasuflate..."Scumpo, sper sa te trezesti singura. Nu uita ca azi ai cursuri de la 12. Mananca ceva, cred ca ai lipsa de calciu. Ai lesinat acum doua zile si de atunci ai dormit incontinuu. M-ai speriat, asa ca l-am sunat pe doctorul Eliescu. Noroc cu el, ca m-a mai linistit. Ti-a dat niste pastile...le ai pe dulapior. Te rog sa le iei. Ai grija de tine! Si nu uita de Pati. A sunat sa ma intrebe daca mai mergeti la cumparaturi..Te iubesc, draga mea!"
"Doua zile?????Sunt chiar culmea...o lenesa...aoleo, am cursuri si inca nu m-am pregatit...". Manca doua sandvisuri cu viteza luminii, bau si cafeaua, apoi fugi la dus. Apa calda o relaxa instantaneu..Stropii ii incretira si mai rau parul. Imbratisa perdeaua de apa. "Se pare ca ma duc la cumparaturi cu Pati...ea e asa nehotarata...eu o sa gasesc rochia repede...ceva rosu...mare lucru". In minte ii staruia imaginea Lui, zambetul trist si neprefacut pe care il zarise prin ceata..cine o fi? Stranse robinetul si se inveli in prosop. Apoi intra in camera. Soarele continua sa isi trimita razele, desi iarna era inca aici. "24 februarie...ce ciudat...data asta ma atrage atat de tare.."
Isis isi privi ochii in oglinda...verdele i se modifica in functie de lumina...doar scanteile din ochi ramaneau la fel...jucause si pline de spirit. "Am innebunit complet....rochie rosie, bal...Dar e atat de obsedanta dorinta asta". Isi impreuna mainile si o lacrima i se scurse pe obraz. "Tata..el sigur voia asta....". Se lasa apoi purtata din nou de aer....

Sub ramurile unui copac se odihneste inima mea...langa, sta un inger, prabusit si biciuit de vant. L-am crezut din prima clipa...doar pentru ca in vocea lui gasesc angelic si demonic deopotriva...Povestea continua, enigma se adanceste...iar sondajul urmator se refera la ce cantec va caracterizeaza mai mult...multumesc pentru ca ma iubiti...

LABYRINTH - HERMES AGREES

Lara Fabian-Je t`aime
Asculta mai multe audio Muzica »


Am o unica dependenta...aceea pentru personajele mele. Sunt refugiul meu in momente de singuratate, plictiseala, melancolie. In special unul...conturat oarecum evident dupa modelul cuiva anume. Si chiar el este protagonistul urmatorului capitol...Francezul posesor de sarm, Hermes...

Mirosea a clatite...dulce..."Mmmm, a gatit Amelie!"...Hermes ridica pleoapele si isi lasa ochii albastri sa fie imbratisati de lumina de afara. Adanci ca un abis azuriu, se simtira agresati de soare. Si ii inchise la loc. Parca dormea de secole. Nu isi amintea cand a ajuns in pat, de ce nu isi schimbase hainele de zi, de ce parul lui blond si ciufulit arata ca un mic stog de paie. Dar era cuprins de o senzatie stranie, de vid. Ii lipsea o piesa din jocul sufletului sau. Si creierul ii era dezgolit, incetosat. In schimb, era odihnit. Iar ideea cu balul i se parea din ce in ce mai buna. Aproape ca era convins de necesitatea participarii lui, un tanar din inalta societate pariziana, la acest bal.
Isi schimba tricoul, se privi in oglinda si observa ca la gat ii atarna medalionul primit in dar de la bunica Sophie. Nu-si amintea sa-l fi pus ieri. De fapt, nu isi amintea sa-l fi scos vreodata din micuta cutie de lemn sculptat de pe dulap. Era o amintire din calatoria sa de iarna trecuta in Brazilia. Isi incrunta sprancenele. "Am clar probleme cu memoria!"
Merse in bucatarie. Se astepta sa o gaseasca acolo pe Amelie. Dar nu gasi decat o hartie galbena, pe care cineva isi exersase un scris ordonat, marunt si rotunjit. "Iubitule, ai cafea in cana verde. Clatitele sunt caldute, le-am lasat in cuptorul cu microunde, daca vrei sa le incalzesti. Ai sirop in frigider. Sper ca esti mai bine. Am tras o sperietura zdravana cu tine. Delirai si aveai febra. In ultimele doua zile ai dormit incontinuu. Si ai tot vorbit despre madame Sophie in somn. Iarta-ma ca te-am lasat singur, dar cursul de azi e extrem de important. Te iubesc mult. Bisous, Amelie"
"Cum am reusit sa dorm doua zile??? Doamne, sunt fenomenal....Si balul...Ba nu, e abia pe 24 februarie...". Ramase o clipa pe ganduri. Nu-si simtea mintea completa. Era o parte care disparuse. O voce ii soptea persuasiv ca balul este evenimentul la care trebuie sa participe, indiferent de situatie. Rase de propriile idei. Se si vedea dansand...intr-o sala lunga si inalta...pe notele unui vals...cu cineva...cine? Era sigur ca nu Amelie...o fata care il chema prin ochi, prin scanteile din privire. Parea inconjurata de un halou, nu i se vedea clar fata. Doar ochii, sfasietor de vii.
Trebuia sa-si consulte garderoba. Nu mai purtase un costum. De.....prea mult timp. Se indrepta spre dulapul cu haine, sorbind elegant din cafea. "Amara, asa cum imi place. Rasfatat mai sunt....Of, biata mea Amelie". Deschise usile masive si privi. Surase dulce. Inghesuit intr-un colt trona costumul negru Hugo Boss, cumparat acum doi ani. Si atunci doar pentru ca il rugase Amelie. Era cam sifonat, dar inca rezista. Scoase costumul. Avea trei cravate, doua albastre si una rosie. O masura din ochi pe cea rosie, o lua si o puse peste costum. "Gata si tinuta de bal! Oare femeile nu ar putea sa lucreze la fel de repede? Nu, trebuie sa asteptam noi dupa ele ani de-a randul...". Era usor misogin. "Ce-o sa-i spun eu lui Amelie, asta e problema...Ma rog, gasesc eu o scuza viabila pana atunci... Acum, sa ascund astea..". Puse hainele intr-un dulap in care Amelie nu obisnuia sa umble. Se aseza la masa si sorbi din nou din cafea. Clatitele erau acum ornate cu sirop de capsuni din belsug...Musca din una cu pofta. Ii reveni in minte imaginea sau mai bine zis ochii fetei din sala de bal...Exista oare? Era iubirea pe care o astepta...sau doar un firisor de fum batut de vant...Stia ca urmeaza un pas pe care nu-l banuise vreodata in traseul sau prin viata...debutul in maturitate.


Imi cer scuze, dar Hermes trebuie sa fie asa. Poate uneori pare misogin, infumurat, egocentrist si un pic narcisist. Dar asta e rostul lui...Si imi place exact asa! Va urez lectura placuta...sincer, n-as vrea sa fiu in locul vostru...va cred cand spuneti ca sunteti in delir si asteptati continuarea. Secretele merg inainte...

LABYRINTH - INGRIA BELIEVES

Sugababes - Red Dress
Asculta mai multe audio Diverse »


Sunt somata in fiecare minut sa continui povestea cat mai repede...asa ca m-am lasat prada tentatiei si am cedat. Urmeaza a doua parte din ceea ce voi ati urmarit cu atata placere.

Ingria se trezi usor confuza. Simtea ca ceva, un gol imens ii acoperise mintea. Nu stia cand adormise, de ce era deja dimineata. Dadu la o parte perdeaua. Norii, tipici celor mai multe zile din Londra, inabuseau chiar si cele mai puternice raze de soare. Atmosfera apasatoare si cerul gata sa explodeze intr-o ploaie nervoasa o speriau si mai tare pe tanara englezoaica. Parca fusese ceva ieri, ceva ce ii ranise inima. Era ca o gheara care ii zgaria sufletul. Si totusi nu-si amintea nimic...Nici aparitia mamei, nici disparitia ei la fel de brusca.
Intr-un colt al subconstientului insa traia o idee. Stia ca trebuie sa accepte invitatia la bal. Pe cat de stupida i se paruse la inceput, pe atat de convinsa era acum de insemnatatea ei. Nu-si putea explica schimbarea brusca. Pur si simplu ii cucerise simturile si nu o lasa sa refuze. Se uita in oglinda. Parul ei cret si negru semana cu o matura. Lua peria si incepu s-o treaca usor prin firele matasoase. "Trebuie sa-mi cumpar o rochie neaparat. Nu am niciuna eleganta, daramite rosie. Oare imi sta bine in rosu?"...Gandurile ii zburau undeva, intr-o sala mare. Era fermecatoare in rochia sa rosie. Se vedea dansand, alunecand ca un fulg pe notele blande ale unui vals. Si strangand in brate pe cineva al carui chip ii era complet strain.
"Da, se pare ca merg la bal. Acum, sa ma imbrac. Matusa Alice, matusa Alice!"...
"Da, iubito. Te-ai trezit? Iti este mai bine? M-ai speriat de moarte."..."Dar ce s-a intamplat?"..."Nu iti amintesti? Doamne, cred ca ai avut febra foarte mare...Spuneai ca ai vazut-o pe mama ta. Imi era frica sa nu patesti ceva. Dar ai dormit linistita de alaltaieri. Nu stiam ce sa fac...credeam ca nu te mai trezesti.."...Matusa Alice incepu sa planga. "Matusa, sunt bine acum. Gata, gata! Linisteste-te! De fapt, vreau sa te rog ceva...Vrei sa ma insotesti la cumparaturi? Am nevoie de o rochie rosie pentru un bal la care ma duc. Ceva organizat la universitate. Vii cu mine?"..."Scumpa mea, normal! Ce bine ca ti-ai revenit. Acum mergem. In 10 minute sunt jos"... Matusa Alice iesi din camera cu o viteza care ar fi facut invidios orice pilot de curse.
Ingria se uita inca o data in oglinda. Mintise...nu era un bal al universitatii. Ceva o impiedica insa, chiar fata de matusa Alice, sa recunoasca adevarul. I se parea ca a devenit o ciudata. Nu-si amintea ce se intamplase, dormise doua zile incontinuu dar credea ca abia ieri se culcase, o visase pe mama ei...un lucru era sigur...sentimentul de siguranta cand venea vorba de bal. Se imbraca repede si iesi, nu inainte de a zambi in fata oglinzii. Era frumoasa...ochii negri ii scanteiara veseli, iar obrajii ca de marmura i se colorara brusc. Imaginea misteriosului cavaler care o purta in pasi de dans in sala de bal ii persista in memorie. Inchise usa si cobori. Inima ii tresalta de emotie...era primul examen al feminitatii ei: debutul.

Este o reala aventura sa scrii o poveste. O data ce intri in frenezia scrisului, cu greu te mai poti opri. Ca o comparatie, te simti aidoma unui vampir cand gusta sangele...este aproape imposibil sa renunti. Totusi consider ca pauzele dintre capitole fac deliciul tuturor si mai ales sporesc misterul...pe data viitoare!

LABYRINTH - THE RUSSIAN DREAM

Laura Izibor - Mmm
Asculta mai multe audio Muzica »


Si ce daca trece timpul? Prin personajele mele reusesc sa scap de povara lui...uite asa am ajuns si la final...v-am speriat? Nu, nu se termina...e doar finalul primei parti...
Hafgan lasase scrisoarea pe masa din camera. Afara ningea inca, dar din ce in ce mai rar. Se refugiase in garaj, unde isi ascundea cea mai de pret avere: o motocicleta Harley. Primita cadou la 18 ani de la tatal sau. Fusese cea mai fericita aniversare a sa. Acum, gandul ca urmeaza sa faca 20 de ani il speria. Era inca cu gandul la mesajul mamei sale. Tot ce-si dorea era sa o aiba alaturi de el macar pentru o clipa.
Porni motorul, doar ca sa se imbete cu sunetul cailor putere. Se aseza pe motocicleta, gandindu-se la vara trecuta. Cea mai frumoasa vacanta! Pana in Croatia si inapoi pe Harley...rebelul din el era liber in sfarsit. "Zbura" pe sosea...Gandurile il purtara spre camera din cazarma. Si spre prietenii lui..Ii placea armata. Se simtea puternic atunci cand pasea cadentat prin curtea unitatii.
Afara viscolea...Usile garajului incepura sa se scuture usor.."Ce vant nebun!"..Hafgan mangaia ghidonul argintiu. Parul lui de culoarea abanosului se ciufuli usor. Vantul il lovi direct in piept, cu furie. Se simtea usor slabit. Inchise ochii pentru o clipa. Ii deschise apoi, cand simti o mana pe umar. Se intoarse gata sa loveasca. Dar se opri! In fata sa statea, la fel de frumoasa cum si-o amintea, mama sa. Arata exact ca in zilele cand venea sa-l ia de la gradinita. Mostenise ochii frumosi si dulci ca ciocolata de la ea. O privi pentru o clipa cu rasuflarea taiata. Era reala?
"Dragule, am putin timp pentru ce trebuie sa fac...Iarta-ma, nu am plecat niciodata...am fost ucisa...nu stiu cum si unde, poate de aceea niciodata nu am venit sa va spun unde este corpul meu...dar ce am sa-ti spun este crucial...te rog sa mergi la Balul Orhideelor. Este chiar noul inceput despre care ti-am vorbit in ultimul meu mesaj. Crede-ma pe cuvant, daca ma mai iubesti. Du-te la bal si poarta la gat medalionul pe care ti l-am lasat. Te implor, fa-o in memoria mea. Este evenimentul care te va schimba pentru totdeauna. Va voi proteja mereu pe tine si pe tatal tau... Va iubesc!Asculta-ma...."..."Mama, stai putin...de ce? Cine te-a ucis? Ce e cu balul asta? Mamaaa...."
Hafgan era din nou singur. Nici nu apucase sa respire cat vorbise mama sa. O imensa pustietate il chinuia. Visase oare? Ce fusese atunci acea aparitie atat de intensa, de reala? Simti cum oboseala il doboara, de parca nu mai dormise de saptamani...Capul ii cazu fara vlaga pe ghidon...Si inchise ochii fara a mai sti ce se intampla in jurul lui...

Banuiti ce va fi? Puteti face supozitii...dar cred ca e mai bine sa aveti rabdare sa vedeti ce urmeaza...promit doar ca va fi extrem de captivant. Multumesc pentru sustinere!...pot sa va spun ca va veni in curand balul....aaa, si va propun un sondaj asa de relaxare...ce personaj preferati?

LABYRINTH - THE ROMANIAN DREAM

Blue Foundation - Eyes On Fire
Asculta mai multe audio Muzica »

Hermes a adormit sub influenta unei intamplari pe cat de ciudate pe atat de cutremuratoare. In schimb, undeva in Bucuresti...

Isis se relaxa ascultand muzica. Statea in pat, intinsa pe spate, cu castile in urechi. Note evadate din micile difuzoare umpleau camera cu acorduri de pian. Chopin, compozitorul ei preferat!
Ochii ei mari si verzi se lasau usor prada muzicii linistitoare, un vis care valsa pe clape. Scrisoarea pe care o primise in aceasta dimineata o amuza inca...mai ales partea cu tinuta obligatorie. Isis ura rochiile si fustele. De mica fusese, sa zicem, un pic baietoasa. Se imagina imbracata in rochie. " Cred ca o matura ar arata mai bine decat mine...Nu as purta asa ceva, ce prostie!". Tatal sau era singurul care o placea mai ales pentru firea ei incapatanata si dura. Mereu ii spunea:" Baietelul meu mic!".
Isis isi trecu mana prin parul cret si rebel. Mostenise de la tatal sau culoarea ochilor si buclele castanii. Ii placea sa-si priveasca ochii in oglinda. Aveau o nuanta unica, de smarald. Schimba melodia din mp3 player. Se auzea o balada rock, arcusul mangaia corzile unei viori...Isis isi sterse o lacrima care ameninta sa ii ude perna. Versurile cantecului ii aminteau de tatal sau. Inchise ochii strans. O stranie dorinta de a zbura o cuprinse. In camera patrunse un curent puternic de aer. Mirosea a sarat, exact ca briza marii. Isis deschise ochii si ramase impietrita. In fata sa statea tatal sau. Avea parul si hainele ude, dar era la fel ca inaintea disparitiei. "Baietelul meu scump! Te rog asculta-ma atenta si nu ma intrerupe...nu mai am timp... E momentul sa devii domnisoara cu adevarat, nu doar cu numele. Trebuie sa inveti sa fii la fel ca si zeita dupa care te-am botezat: eleganta si delicata. Te-ai ascuns prea mult sub masca asta masculina si imatura. De azi esti Isis. Iar pentru asta, trebuie sa participi la bal. Te rog, fa-o pentru tatal tau, daca inca ma mai iubesti..."..." Dar, tata, cum...ce s-a intamplat?"...." Sa zicem ca marea m-a chemat pentru ca s-a simtit singura...dar nu plange, sunt fericit...te veghez mereu...nu ma uitati, nici tu, nici mama ta...Promite-mi ca mergi la bal! Crede-ma ca va fi ceva absolut fantastic! Si poarta medalionul de la mine!... Va iubesc mult....si La multi ani!!!"...."Stai, nu pleca..."
Un nor auriu il inghiti pe tatal lui Isis. Iar camera redeveni la fel de goala ca si pana atunci. Intrebari fara raspuns o ameteau pe Isis. Privirea i se incetosa incet. Nu pricepea nimic din tot ce se intamplase. Avea o imaginatie bogata, dar totul paruse prea real...si mirosul marii...tatal ei era asa de viu..si totusi pierdut pentru totdeauna. Iluzia de mai devreme o ardea. Sufletul i se topea. Simti cum o paraseste vlaga...Si lesina.

Un manunchi de dileme, o aparitie de dincolo de moarte...si din nou rugamintea de a participa la bal...sa fie oare atat de special? Urmeaza sa aflati..

LABYRINTH - THE FRENCH DREAM

Matt Pokora-Pas Sans Toi
Asculta mai multe audio Muzica »

Revin la unul dintre personajele voastre preferate...asa ca atentie!

Si daca Ingria dormea, doborata de visul atat de real care i se aratase cu doar cateva minute inainte, francezul Hermes pierdea timpul uitandu-se la o emisiune de cultura generala. In apartamentul sau de pe Rue Saint Honore rasuna vocea prezentatorului Naguy, teribil de amuzat de raspunsurile date de concurenti la "Toute le monde veut prendre sa place"...Hermes statea lenes pe canapeaua de culoarea ciresei putrede, cu ochii aproape inchisi. Se gandea la Amelie...prietena lui, care il iubea nebuneste si care ar fi facut imposibilul pentru el. Cu toate astea, el o considera doar o partenera, un leac pentru clipele cand isi simtea sufletul pustiit de frica. Ii era frica sa ramana singur, era un sentiment pe care il avea de cand isi pierduse parintii si pe bunica Sophie. De ce o folosea asa? Poate pentru ca era singura fata care il placuse vreodata. Era egoist si incapatanat, stia asta. Dar ei nu ii pasase.
Deschise ochii mari si albastri...il supara lumina de la televizor. Lua telecomanda si il stinse. Isi trecu mana prin parul blond si ciufulit de somn. Oglinda de deasupra canapelei ii surprinse zambetul delicat. Stia cat este de frumos...Un fior de teama ii strabatu inima. Inchise ochii si imbratisa perna moale. Greutatea din pleoape il apasa.
Deodata, o lumina difuza umplu camera si il facu sa tresara. "Nu, nu este posibil...cred ca visez..". In fata sa statea, la fel de eleganta precum o stia, bunica sa. Cu parul argintiu strans intr-un mic coc, madame Sophie arata mai tanara ca niciodata. Purta o rochie vaporoasa, azurie ca si ochii nepotului sau. Intinse mana ca de marmura spre Hermes. Acesta inlemni..."Bunico, esti chiar tu? C-c-um? Traiesti?"..."Scumpul meu Hermes, intrebarile tale sunt inutile. Stii prea bine ce s-a intamplat acum 5 ani...n-am inviat!...dar am primit permisiunea sa te vad o data...si acum era cel mai important moment in care puteam veni la tine".."Dar arati asa de..vie! Visez sau chiar se intampla toate astea?"..."Hermes, nu e chiar un vis...sa-i spunem transa..dar lasa-ma sa-ti spun pentru ce am venit. TREBUIE sa mergi la bal. Crede-ma, nu este nicio gluma...Balul acesta este unul dintre cele mai importante evenimente ale vietii tale. Mi-as dori ca eu sa fi avut ocazia sa particip la asa ceva. Promite-mi ca mergi, indiferent de ce se intampla...Acolo vei afla lucruri extraordinare...despre tine! Spune-mi ca mergi!"..."Bunico, vorbesti serios? Un blestemat de bal? O gluma de-a lui Julien..."..."Ti-am zis, nu e gluma!!! Jura ca mergi! In memoria mea si a parintilor tai...si poarta medalionul mamei tale, te rog...Nu uita ca te voi iubi mereu, scumpule!"
Madame Sophie disparu invaluita de-o ceata alburie...."Bunico, stai....". Hermes se trezi de parca cineva ii turnase o galeata cu apa rece direct pe cap. Visase? In urechi inca ii mai rasunau vorbele lui madame Sophie.."promite-mi ca mergi...". Se auzi usa. Amelie intra in camera. Se uita la Hermes. "Iubitule, ai patit ceva? Esti prea palid...si parul iti sta aiurea...Doamne, ai febra!". Amelie il trimise in pat. Hermes era inca in transa. Tot ce stia era ca nu visase. Fusese ceva mai mult...Se acoperi si inchise ochii. In scurt timp, era prada somnului toropitor...

De ce revin personaje din trecut? De ce acum? Ce inseamna de fapt balul pentru tinerii nostri? Stati pe aproape ca sa aflati....

LABYRINTH - THE ENGLISH DREAM

Enya - Dreams Are More Precious
Asculta mai multe audio Muzica »


Pauza lunga pe care am luat-o de la scris se datoreaza doar inceputului de semestru...asa e cand esti student! Dar revin la povestea mea misterioasa...Stiti voi, cu cei patru tineri si balul...Sa reintram in actiune...
Ingria radea inca de scrisoarea primita cand matusa Alice a anuntat-o sa vina la cina. Era seara in care mancau cartofi. Matusa era o femeie foarte stricta cu regimul alimentar. Poate de aceea nu-i dadeai 50 de ani, ci doar vreo 35. "Poftim la masa, draga mea!"..."Ce mancam, matusa?"..."Cartofi frantuzesti..am vazut reteta la televizor si mi-am zis sa incerc....cred ca o sa-ti placa.."...
"Frantuzesti? Of, chiar trebuie? Parca n-ai stii ca nu suport nimic din ce are legatura cu tara aia...."...."Scumpo, ura ta fata de francezi este deja exagerata...Stiu cat ai suferit cand a fost accidentul....si stiu ca masina cealalta era condusa de un francez....dar nu toti sunt vinovati pentru moartea parintilor tai! Fii mai matura, doar faci 20 de ani in curand! Acum stai jos si mananca..."
Ingria isi ascundea cu greu lacrimile care amenintau sa ii inunde obrajii in orice clipa. Stia si ea ca ura pe care o simtea era stupida. Totusi, nu o putea controla, era inabusitoare. Colegii sai stiau deja cat ura francezii. O demonstrase la cursul de literatura franceza, cand criticase aspru si cu voce tare tot ceea ce spunea profesorul Lerroise. Atunci fusese data afara de la ore pentru prima data in viata. Si nu o interesase catusi de putin.
Cartofii din fata ei nu o atrageau catusi de putin. Lua doua inghitituri, fara sa simta cu adevarat ce manca. O aroma cunoscuta ii invada narile. Auzea doar un zumzet surd in urechi, care o facu sa-si inchida ochii brusc. I se parea ca in jurul ei vuia un uragan, dar nu indraznea sa-si ridice pleoapele. "Ingriaaaa....Ingriaaaa". Inconstient, raspunse vocii atat de familiare..."Da, mama. Aici sunt!"..."Ingria, iubito, mai ai putin si faci 20 de ani. In ziua de 24 februarie trebuie sa participi la bal. Fa-o pentru mine, te rog! Crede-ma, este cel mai important eveniment din viata ta.....As fi vrut ca si eu sa am o asemenea sansa. Promite-mi ca vei merge!Si poarta medalionul de la mine...Te iubesc, scumpa mea!"..."Stai, mama!Nu pleca iar, te rog! Iti promit, dar mai stai..."....
I se parea ca pluteste pe un nor. Auzi un strigat infundat..."Ingria, te doare ceva?..Mananca, ti se racesc cartofii...". "Matusa Alice, nu ai vazut-o pe mama? A fost aici, mi-a vorbit...A plecat sau mai e inca aici?"..."Ingria, ma sperii. Mama ta..stii prea bine ca nu mai este printre noi..cum putea sa-ti vorbeasca? Te rog, du-te sa te odihnesti. Cred ca ai febra si aiurezi. O sa-ti aduc un ceai, sigur ai racit! Hai, fugi la somn"
Nu era nebuna...auzise, o simtise langa ea...era chiar mama. Si ce rugaminte! Sa mearga la balul pe care il considera o gluma proasta...totusi, poate avea dreptate matusa. "Trebuie sa fi fost o chestie din subconstient...Oricum, parca ard. Cred ca am racit." Se intinse in pat, isi stranse plapuma moale in brate si inchise ochii. Pe piept ii atarna rece medalionul de la mama...Pasi in lumea viselor, convinsa ca ce se intamplase mai devreme putea fi doar in imaginatia ei...

Cum vi se pare? Sper ca va mentin treaz interesul pentru povestea celor patru...Un nou episod, cat de curand..