LABYRINTH - HERMES AGREES

Lara Fabian-Je t`aime
Asculta mai multe audio Muzica »


Am o unica dependenta...aceea pentru personajele mele. Sunt refugiul meu in momente de singuratate, plictiseala, melancolie. In special unul...conturat oarecum evident dupa modelul cuiva anume. Si chiar el este protagonistul urmatorului capitol...Francezul posesor de sarm, Hermes...

Mirosea a clatite...dulce..."Mmmm, a gatit Amelie!"...Hermes ridica pleoapele si isi lasa ochii albastri sa fie imbratisati de lumina de afara. Adanci ca un abis azuriu, se simtira agresati de soare. Si ii inchise la loc. Parca dormea de secole. Nu isi amintea cand a ajuns in pat, de ce nu isi schimbase hainele de zi, de ce parul lui blond si ciufulit arata ca un mic stog de paie. Dar era cuprins de o senzatie stranie, de vid. Ii lipsea o piesa din jocul sufletului sau. Si creierul ii era dezgolit, incetosat. In schimb, era odihnit. Iar ideea cu balul i se parea din ce in ce mai buna. Aproape ca era convins de necesitatea participarii lui, un tanar din inalta societate pariziana, la acest bal.
Isi schimba tricoul, se privi in oglinda si observa ca la gat ii atarna medalionul primit in dar de la bunica Sophie. Nu-si amintea sa-l fi pus ieri. De fapt, nu isi amintea sa-l fi scos vreodata din micuta cutie de lemn sculptat de pe dulap. Era o amintire din calatoria sa de iarna trecuta in Brazilia. Isi incrunta sprancenele. "Am clar probleme cu memoria!"
Merse in bucatarie. Se astepta sa o gaseasca acolo pe Amelie. Dar nu gasi decat o hartie galbena, pe care cineva isi exersase un scris ordonat, marunt si rotunjit. "Iubitule, ai cafea in cana verde. Clatitele sunt caldute, le-am lasat in cuptorul cu microunde, daca vrei sa le incalzesti. Ai sirop in frigider. Sper ca esti mai bine. Am tras o sperietura zdravana cu tine. Delirai si aveai febra. In ultimele doua zile ai dormit incontinuu. Si ai tot vorbit despre madame Sophie in somn. Iarta-ma ca te-am lasat singur, dar cursul de azi e extrem de important. Te iubesc mult. Bisous, Amelie"
"Cum am reusit sa dorm doua zile??? Doamne, sunt fenomenal....Si balul...Ba nu, e abia pe 24 februarie...". Ramase o clipa pe ganduri. Nu-si simtea mintea completa. Era o parte care disparuse. O voce ii soptea persuasiv ca balul este evenimentul la care trebuie sa participe, indiferent de situatie. Rase de propriile idei. Se si vedea dansand...intr-o sala lunga si inalta...pe notele unui vals...cu cineva...cine? Era sigur ca nu Amelie...o fata care il chema prin ochi, prin scanteile din privire. Parea inconjurata de un halou, nu i se vedea clar fata. Doar ochii, sfasietor de vii.
Trebuia sa-si consulte garderoba. Nu mai purtase un costum. De.....prea mult timp. Se indrepta spre dulapul cu haine, sorbind elegant din cafea. "Amara, asa cum imi place. Rasfatat mai sunt....Of, biata mea Amelie". Deschise usile masive si privi. Surase dulce. Inghesuit intr-un colt trona costumul negru Hugo Boss, cumparat acum doi ani. Si atunci doar pentru ca il rugase Amelie. Era cam sifonat, dar inca rezista. Scoase costumul. Avea trei cravate, doua albastre si una rosie. O masura din ochi pe cea rosie, o lua si o puse peste costum. "Gata si tinuta de bal! Oare femeile nu ar putea sa lucreze la fel de repede? Nu, trebuie sa asteptam noi dupa ele ani de-a randul...". Era usor misogin. "Ce-o sa-i spun eu lui Amelie, asta e problema...Ma rog, gasesc eu o scuza viabila pana atunci... Acum, sa ascund astea..". Puse hainele intr-un dulap in care Amelie nu obisnuia sa umble. Se aseza la masa si sorbi din nou din cafea. Clatitele erau acum ornate cu sirop de capsuni din belsug...Musca din una cu pofta. Ii reveni in minte imaginea sau mai bine zis ochii fetei din sala de bal...Exista oare? Era iubirea pe care o astepta...sau doar un firisor de fum batut de vant...Stia ca urmeaza un pas pe care nu-l banuise vreodata in traseul sau prin viata...debutul in maturitate.


Imi cer scuze, dar Hermes trebuie sa fie asa. Poate uneori pare misogin, infumurat, egocentrist si un pic narcisist. Dar asta e rostul lui...Si imi place exact asa! Va urez lectura placuta...sincer, n-as vrea sa fiu in locul vostru...va cred cand spuneti ca sunteti in delir si asteptati continuarea. Secretele merg inainte...