LABYRINTH - KEEPER OF TUNES

Enya - Goddess Celeatial Realms
Asculta mai multe audio Muzica »

De azi incep un nou vis. Nu de luni, de marti. Pentru ca nu cred in cele trei ceasuri rele. Dincolo de visul propriu-zis, voi spune o poveste. Istoria a patru oameni legati de ceva extrem de puternic. Ce?...nu voi dezvalui atat de curand. Liniste! Sa inceapa povestea..
"-Iar ploua...Of, ce vreme deprimanta! De ce m-am nascut eu in Londra? Zilnic nori, ceata. Si gri melancolic". Ingria inchise geamul, trase perdeaua de matase si se aseza pe pat. O mie de ganduri ii sopteau in ureche. Se uita la tavanul vopsit in albastru, dar privirea ii trecea dincolo de el. O amintire scurta...ea si parintii la plimbare in parc. Una din putinele zile insorite din Londra. Cat de frumoase erau acele clipe si cat de putin durasera!
Ajunsese la 20 de ani atat de repede. Iar parintii ei nu o mai puteau vedea...murisera in urma cu 10 ani, intr-un accident. Ramasese in grija unei matusi batrane. Tot ce mai avea de la dragii ei parinti era medalionul pe care i-l dadusera la aniversarea a cinci ani. Un medalion ciudat, de aur alb, reprezentand un sarpe muscand dintr-o harpa. Il purta la gat mereu, insa niciodata nu stiuse ce semnifica. O intrebase intr-o zi pe mama ei, dar aceasta nu-i spusese decat:"Vei afla la 20 de ani. Crede-ma, e mai bine sa nu stii pana atunci". Asa ca renuntase sa mai afle..."Implinesc douazeci de ani peste o saptamana..Oare se va intampla ceva atunci...?" Rase dulceag de propriile ei ganduri..." Da, sigur. Mama a glumit, cum pot sa cred asa ceva? Doamne, ce copil sunt!"
De ce Ingria? Nu parea un nume englezesc. Ba dimpotriva...Matusa Alice spunea mereu ca parintii ei facusera o alegere tare ciudata cand au botezat-o. Dar ei ii placea. "Un nume de zeita...", asa ii spunea mama." Scumpa mea, numele tau este destinul tau". Niciodata nu intelesese la ce se referea. Chipul bland si ochii verzi, mangaierea delicata a mamei..."de ce nu mai pot fi cu voi?"...Lacrimile ii brazdau obrajii.
Isi puse capul pe perna moale si inchise ochii...Visa ca parintii ei se intorc, nevatamati, o imbratiseaza si o saruta pe frunte. Un ciocanit apasat in usa o trezi din reverie. Era matusa Alice.."Ingria, scumpo, ai primit o scrisoare. Nu stiu de la cine e, nu e semnata. Hai, trezeste-te si vezi ce e cu ea.". "O scrisoare? Cine mai scrie scrisori in ziua de azi..n-au auzit de e-mail...ah...si visam asa de frumos. Multumesc, matusa!"
"Sa vedem ce e cu scrisoarea asta". Matusa Alice plecase, asa ca Ingria studia cu infrigurarea plicul primit. Un plic ingalbenit de timp, de parca venea de undeva din trecut. Il deschise usor. Inauntru era o bucata de pergament sigilat, asemenea celor pe care scriau odinioara regii. "Asta e cumva o gluma? Hai ca asta-i buna....". Rupse sigiliul si citi..."...va anuntam, bla, bla, bla.....". Ingria deschise larg ochii ei albastri...".ca...vai, ce gluma buna.....SUNTETI INVITATA LA BALUL ORHIDEELOR????". Dezvaluindu-si zambetul perlat, fata pufni intr-un ras aproape isteric...

Maine, partea a doua a acestui vis...sper ca v-am trezit interesul indeajuns incat sa il urmariti mai departe.